Am deschis ochii, odată cu Lumea celebrului Decret ! … Anii ‘68 si ‘69 au adus foarte mult Colectiv, în vremurile de gaşcă socialistă, ce ne promitea Soluţia Finală … Comunismul … Fericirea Muncii !

    Împreună cu fratele meu, venit în anul de graţie ’70, auzeam la orice pas: “Noi muncim pentru voi, să învăţaţi. Am plecat la oraş, să puteţi merge la şcoli, aşa cum bunicii voştri n-au putut face pentru noi.” Copilăria era frumoasă, dar ameninţarea mamei, mie mi-a intrat in os.

Generaţia ’70, având pielea mai groasă, şi-a păstrat mai mult timp inocenţa.      M-am jucat mai puţin, dar am visat. N-am avut de ales, şi-am învăţat, … matematica era în mine, iar din celelalte, am gustat câte puţin, mai ales din istorie. La vârsta aceea, credeam ca războaiele s-au terminat demult, deşi nu înţelegeam, de ce au început vreodată ? Nu-l pricepeam nici pe Zeul cel mai puternic, prezent doar în biserici şi atât de absent pe străzile din cartier.

generatia70

Mama ne vorbea de muncă şi carte, bunicii de Dumnezeu, iar tata …  de oamenii fară frică ! … Toate poveştile lor mă speriau, dar unele mă atrăgeau. Nu înţelegeam de ce nu fuge, omul fară frică,  şi de ce Dumnezeu se ascunde ? … Iar de muncă şi carte, nu reuşeam să uit, decât foarte rar … Aşa cum spunea şi mama, ne-am înţeles parinţii, abia cand am devenit si noi, părinţi. N-am avut cui să mai mulţumesc, dar am înţeles, … ceea ce auzeam de multe ori, în al mamei glas !

Am reuşit să îndeplinesc visul mamei, dar vremurile în care trăiam, nu le-am înţeles niciodată … Vai ţie, tinereţe, … întrebări despre iubire, zei si timpuri ! Dacă ai ochii deschişi, femeile îţi vor explica iubirea, până devin mame, apoi te împaci cu zeii si spui că aşa e viaţa. Ca orice om ai înjurat, măcar odată vremurile, … alergi după bani, cu preţul timpului, şi te bucuri, doar cu clipa, dacă îţi este dată şi aceea.

Timpuri mai bune, nu am apucat, am ascultat prea mult de mama şi dintr-o teamă firească, de copil, mi-am ignorant tatăl, singurul care-mi povestea despre … oamenii fară frică … Te rog, tată să mă ierţi, dar timpurile mi-au adus aminte de tine, am făcut ce mi-a spus mama, dar nu am trăit niciodată, aşa cum, doar tu îmi povesteai.

Am învăţat singur, ce sunt oamenii fără frică şi care ajung să-şi înfrângă teama, abia când toate învăţaturile bune, nu se mai aplică de nici-un fel. Noi am învăţat şi am muncit, iar alţii mai iuţi de mână, ne-au furat si cărţile şi munca. Despre lucrul acesta, mama nu apucase să-mi mai povestească.

Tata, unchii si bunicii povesteau adesea, despre omul negru, care apare uneori, exact în drumul tău. Te poţi face că nu-l vezi, dar îl auzi. Poţi merge mai departe, dar imaginea lui va dormi, de-acum cu tine. Te vei gândi la el si el la tine, omul negru are alte reguli, pe care nu ţi le-a predat nimeni. Coşmarul nu se termină niciodată, începi să înţelegi, că omul negru, ţi-a intrat deja in viaţă. Te uiţi la tine şi la el, iar mintea ta caută cu înfrigurare, … soluţia albă, … din ecuaţia  neînvățată …

    Spaţiul în care trăieşti, s-a umplut de oamenii negri si şmecheri, ai vrea să le vorbeşti, dar ei nu te primesc in vorbă … Te întrebi ce timpuri or fi astea, şi nu găseşti un răspuns. Când ai uitat, cam tot ce ştii din şcoli si facultăţi, iar logica nu se mai aplică, doar sângele îţi va răspunde, de te-ai născut cu el in tine. Istoria se repetă mereu, deşi mamele nu mai vor să-şi vadă, copiii lor, … luptând !

Steag-Dacic

    Strămoşii noştri geţi, aveau ca steag de luptă, un şarpe cu cap de lup. Haitele de lupi, au servit ca model, oamenilor care, într-un fel sau altul, au trebuit să se apere sau să atace, un duşman, cu mult mai puternic, dar si perfid.  Pacea şi liniştea sunt frumoase, … dar nu ne sunt lăsate … !

Vrei nu vrei, va trebui odată, sa lupţi pentru ceva!

Când adversarul este cu mult mai puternic, iar răul se revarsă, cu furie,  peste tot,   ai nevoie de organizare, … aşa cum procedează lupii, dintr-o haită … ! Hoţii şi boierii şi-au creat întotdeauna, potere care să-i apere, de lupii albi si prost îmbrăcaţi … Sângele apă nu se face, iar când vine timpul lui, dă in clocot, fără veste, şi porneşte la război.

Lupta pentru Libertate si Dreptate, nu se va putea uita niciodată, pe frumoasele noastre plaiuri, moştenite de la Dacii Liberi. Vom pune Mioriţa, pe grătare, si vom da de veste-n lume:

         ” Lupii se strâng în haită, iar haiducii intr-o ceată ! ” ….  Aşa ne-o fi nouă scris, să muncim prin pribegie, şi să trăim … vremuri de haiducie … !