Lumea, noi doi am vrut să schimbăm şi pentru tine şi foc i-aş da.
Să ardă trădarea şi minciuna, dacă măcar un adevăr, n-ar exista.
Care ţi-i masca preferată, din minte şi trup, amintire pentru mine ?
Cea din inima mea prostească, sau vorba cea dură, ultima trădare?
Crezut-am eu, că tu-mi eşti sufletul pereche şi iubirea divină.
Dacă eşti surdă şi nesimţită, nu-ţi va fi pricină, să fii povestită.
Lasă un răspuns