Categorie: Restart Romania (Page 2 of 2)

Victor Viorel Ponta – U Po Kyin de România

victor-ponta”Speța lui Ponta bate romanul”

U Po Kyin – personaj de roman. Mai precis, personajul secundar, negativ, în jurul căruia graviteaza întreaga acțiune a operei lui George Orwell, ”Zile birmaneze”.

U Po Kyin, magistrat în Kyauktada, Birmania superioară, a avut o viață încununată de succes. Conștient încă de ”când era un băiețel gol cu abdomenul bombat” că poporul lui nu se putea pune cu forțele imperiale britanice, hotărăște să lupte de partea lor și să devină un parazit pe spinarea acestora. Așadar, pentru a-și atinge scopul încă de la 17 ani încearcă să obțină un post în slujba Guvernului, dar nu reușește.

La 20 de ani, printr-un șantaj, ajunge în posesia unei sume de bani, care-l ajută să-și cumpere un post guvernamental.

PSD alb negruPână la 56 de ani se ”specializează” în furt, șantaj și trafic de influență, ceea ce se dovedește extrem de util în a ”elimina” pe oricine i-ar fi stat în calea avansării în carieră. Călăuzit de principiul ”scopul scuză mijloacele”, se face ”preș” în fața celor puternici și îi aduce ”la ascultare” pe cei slabi și fără apărare. În acest scop tocmește bande de tâlhari care atacă satele care nu-i plătesc tributul (impozitul personal) cerut, ordonă arestarea, sub acuzații false a oricui i se opune direct sau indirect.

Orice încercare de demascare a abuzurilor comise eșuează, deoarece este înconjurat de personaje a căror loialitate nu o pune la îndoiala, generozitatea lui fiind ”exagerată”, sumele oferite fiind procente din pradă. În acest fel, acuzațiile sunt discreditate cu ușurință, după care urmeză contraacuzațiile și nu numai că reușește să se salveze, dar iese din orice situație într-o poziție și mai puternică.

Minte șireată și primitivă, U Po Kyin este un bun budist. Cu toată puterea pe care o deține, el se teme totuși de următoarea încarnare, care ar putea întruchipa un animal inferior (un șobolan sau o broască), tocmai de aceea este hotărât sa facă și fapte bune – va construi atâtea pagode câte îi vor spune preoții că este nevoie.

Ei, dar analizând eu viața acestui personaj de roman, am realizat că s-au împlinit deja trei ani de când ”în fruntea bucatelor” s-a aşezat U Po Kyin de România. Evoluţia fulminantă a acestuia parcă, totuşi, o depăşeşte pe cea a lui U Po Kyin din Birmania. Nu insist asupra acestui aspect, deoarece de-a lungul vremii au curs litri de cerneală prin presă privind povestea evoluţiei personajului nostru.

Ceea ce am remarcat eu, ca om simplu, este că cei mai mulţi dintre politicienii români par a fi ,,decupaţi’’ după tiparul ,,U Po Kyin’’, iar exponentul este V.V. Ponta.

Balada PontaIată un succint portret moral:

  • doct”, posesor al unui vocabular „standard” pentru domeniul manipulării;

  • Boala de putere şi lăcomia i-au declanşat şi alte afecţiuni: mitomanie, cleptomanie şi diverse fobii;

  • Minte puţină, dar şireată şi primitivă (ca şi a birmanezului) încearcă să mituiască şi să manipuleze şi divinitatea oferind aşa-zişilor reprezentanţi ai ei sume consistente şi diverse privilegii, construind biserici, pupând moaşte, făcând cruci şi mătănii şi tot ceea ce e necesar pentru a-şi asigura o viaţă veşnică liniştită;

  • Atitudine cameleonică – extrem de obedient faţă de cei puternici, care-i pot influenţa cariera si „dictator” cu cei slabi, care-i datorează „supunerere”;

  • Adeptul politicii de tarabă a lui „cât şi ce dai, ca să-ţi dau!” , asezonată cu cea a lui „ba pe-a mă-tii, sau pe-a mamii dumneavoastră”, după caz;

  • Bruma de obiectivitate, care i-a mai rămas, îl determină să acţioneze ca un frustrat, iar frica – sentiment care-l însoţeşte pretutindeni – ca un animal rănit, care atacă orice şi pe oricine întâlneşte în cale.

Aşa că nu pot să nu mă-ntreb: atât de repede s-a reîncarnat U Po Kyin? Şi, vorba unui clasic în viaţă (tot un U Po Kyin), ce blestem o fi pe poporul ăsta de s-a reîncarnat tocmai în România? Câte pagode o fi construit pentru asta? Şi ce-i de făcut pentru ca pe viitor U Po Kyinii noştri să nu se mai poată reîncarna?

Răspunsul o fi la BOR, o fi sub sutana PF-ului Daniel?

Autor: Lucica Mitican

Anca este o doamnă de fier care la 1 iunie va pleca din Telekom, istoria Resurselor Umane din Romtelecom a fost marcată de multinaţionalul său nume, Georgescu Aladgem.

 Romtelecom-Cosmote-T-Mobile Am avut ocazia să o cunosc pe cea mai puternică femeie din compania Romtelecom, directorul de resurse umane, Anca Georgescu Aladgem. Această distinsă doamnă, a implementat un diabolic proces de restructurare, care a marcat profund oameni şi vieţi.

43 ani 7300 angajati  În mijlocul acestui infern, declanşat de o femeie cu un prenume divin, mi-am asumat cu determinare şi atitudine, misiunea de lider de sindicat şi am luptat cu toată energia pentru fiecare om afectat.

  M-am lovit de fiecare dată de lipsa de dialog şi transparenţă a unui sistem, care se vroia modern şi european. Probabil, că totul vine din neputinţa mea de a accepta valorile capitalismului, cu depăşitele sale principii fundamentale, unde profitul şi competiţia, cu orice preţ, trec dincolo de oamenii, ce nu se văd deloc, dintre cifre şi zornăit de bani.

  România a avut o respectabilă companie naţională de telefonie, dar care nu putea rămâne neatinsă de taifunul tranziţiei originale, prin care ne zbatem şi azi.

  Am văzut oameni, cu lacrimi în ochi, ataşaţi de fiarele cu care au trăit şi muncit, mai bine de 40 de ani, chiar nu înţeleg de ce trebuia, să le jignească cineva, viaţa şi cuprul iubit.

Dar tăvălugul pornise, cei ce plecau spre pensie erau cei mai fericiţi.

 wall street Anca, ne-a fost soartă pentru mulţi, ne-a zâmbit şi ne-a lucrat, împreună cu veşnicul şi galbenul lider bucureştean Ioan Andrei, care va rămâne în picioare şi după 1 iunie 2015, ca un veritabil cal troian, trecut de poarta noastră.

  Personalul se redenumeşte Resurse Umane, iar decimarea specifică legiunilor romane se aplică cu scheme şi teorii idioate şi din avion aruncate.

   D-na Anca Georgescu, a fost cea mai de temut femeie manager de resurse umane, din Romtelecom, iar cei mai mulţi  sindicalişti s-au gudurat şi au dat galben din coadă …

T-Mobile_Romtelecom_Cosmote  Astfel s-a scris istoria Romtelecom, după trocul condamnatului Pantiş, cu mercenarii din ţara lui Ulise.

  Trocul obscen a fost trecut într-un sinistru şir de aşa-zise privatizări, contestate din  România.

  Cu părere de rău, trebuie să constat că vopseaua nemţească, adusă de brandul Telekom nu  este cu nimic mai spectaculoasă, Germania vrea să-şi plătească pensionarii lor şi nu pe-ai noştri.

  Locurile de muncă vor dispărea rând pe rând, odată cu tonele de cupru.        

  Mulţumim Europa, dar poate ne trezim şi noi şi atunci discutăm altfel … !

Dacă Ponta nu ştie de Brâncoveanu, de ce ar şti românul de ziua de 1 Mai ?

Affiche 8 heuresÎncerc să înţeleg şi nu reuşesc să aflu, ce fel de naţie suntem. La lecţiile de istorie, predate în şcoală, aflam că suntem un popor deosebit, de la Burebista şi până la comunişti.

Astăzi privesc în gol şi mi-e teamă să rostesc adevărul, avem cultură, dar nu avem educaţie.

Voi merge în faţa unei Case de Cultură a Sindicatelor, care nu-şi mai merită numele, într-o zi de Mai, uitată de pe întâi …

Cu clasa politică, ne-am lămurit, după 25 de ani de aşteptare, … o aşteptare care nu trebuia să aibă loc. Despre clasele sociale, am aflat tot din cărţile de istorie,  astfel am auzit cu toţii despre stăpâni şi sclavi, boieri şi iobagi, sau patroni şi proletari. Deasemenea am auzit de Spartacus şi revolta sclavilor din imperiul roman, de răscoalele ţărăneşti sau de grevele muncitorilor.

Ce este ziua de 1 Mai, pe plaiurile mioritice, bântuite la drumul mare, de hoţi şi integrarea euro-atlantică ? … Este, doar o ocazie de picnic, cu mici şi bere aşa cum sunt cam toate sărbătorile dedicate în special, stomacului plin.

De ce şi pentru ce, nu ne mai batem capul, porc să fie de Crăciun, oaie de Paşti şi musai ouă roşii, iar peştele îl halim de Florii şi când spune popa prin calendare.

1-mai-muncitoresc-888 ore   Respectă sau nu programul unei zile de muncă, undeva prin oase, toată lumea ştie de cele 8 ore, dar nu ne mai permitem timpul să întrebăm de ce ?

Ca orice pe lumea asta, pentru acest discutabil program de 8 ore, au fost oameni, care au murit. Dar se moare atât de firesc şi de foarte mult timp, că nu mai interesează pe nimeni, mai ales dacă nu e afectat burdihanul lui.

Stăpânii lumii, nu au cedat niciodată, ceva uşor, către sclavii de ieri sau azi. Este doar o percepţie de detalii, în rest de mii de ani, chiar nu se schimbă fundamentul social, se mută puţin gardul şi se dau ceva zile libere, în rest banul este îngerul suprem.

HACAT_V46

Mai 1886 – Chicago

Totul are o limită, iar moartea este o permanentă consecinţă a libertăţii  de viaţă. Teama de moarte, cel mult va întârzia, o libertate, care oricum va veni, mai devreme sau mai târziu.

Nu rataţi ocazia de a vă ridica din genunchi, odată şi odată o veţi face fiecare în parte, dar împreună, mai mulţi, succesul este garantat.

În anul 2015, nu putem discuta despre dezvoltare personală şi antreprenoriat, despre lideri şi capital, fără  echilibru şi un respect deosebit pentru ceea ce numim … muncă … Multinaţionalele, cuceritoare de pieţe, nu au nici-un interes să ne spună cum sunt organizaţi salariaţii lor, în ţările cu tradiţie, iar de Sindicatele adevărate, fug precum Dracul de tămâie.

littlefishNu e nimic nou sub soare, totul se învaţă, chiar şi cei mai avari capitalişti ştiu, că sistemul le pică.

Este doar o problemă de trezire colectivă a peştilor mici, dar mulţi.

Nu uitaţi … Revoluţia Sindicală … începe cu … Mişcarea Sindicală … !

Romania--statul-esuat-si-Justitia   Am constatat un lucru grav, chiar în familia mea. Soţia mea, absolventă de drept, nu mai crede în justiţia din România, a văzut prea multe abuzuri, în prea multe dosare.

Eu sunt un haiduc declarat şi nu accept aşa ceva, nici măcar să fie pronunţat.

N-am pierdut nici-un proces, în instanţele de judecată, dar nu aş deschide nici-unul, doar să mă aflu în treabă.

Dacă prin absurd, aş vedea cu ochii mei, că şi dreptatea se fură, judecătorii şi avocaţii implicaţi, să nu se mai mire vreodată de revolta unui popor, veşnic prădat de bunuri, dar mai ales de dreptate.

   Primul proces pe care-l voi pierde, împotriva adevărului, îl voi câştiga, cu siguranţă, în faţa opiniei publice. În curând voi da în judecată … lumea … !

Guvern Corparatii Populatia   Termenul de Companii Multinaţionale, cred că este binecunoscut, dar fiecare are sau nu percepţia lui proprie. Din mai multe locuri şi de la diferite persoane direct implicate, am tras o singură concluzie, aceste companii nu sunt ce par a fi, sau ce le-ar place lor să fie, după mulţi bani aruncaţi pe reclame. Aceste companii se laudă cu valori şi principii de faţadă. Nu sunt nici pe departe, modelele cele mai performante ce le vrem copiate, în economie, pentru  satisfacţia clienţilor, dar şi a angajaţilor.

După comunişti, când au venit capitaliştii, la noi în ţară, primul lucru care ne-au sugerat, a fost cum să le vindem lor, tot ce era al nostru, iar cum să ne apărăm de hoţi şi profitori, nu ia mai interesat, aveam dreptul să fim sclavi nu numai în ţara lor, dar chiar şi în ţara noastră, proaspăt eliberată din socialismul cu care concuraseră.

Socialiştii garantau locurile de muncă şi nu a fost bine, au venit şmenarii cu noţiuni de piaţă liberă, adică fiecare face ce vrea şi bineînţeles, fără controalele sâcâitoare, din partea statului. Despre Sindicatele din Occident, doar nu erau nebuni, să ne povestească, s-au folosit de ale noastre, … mioritic create …

După îngroparea brandului Romtelecom, au venit nemţii, de la Telekom, cu acelaşi tupeu, ca la Mărăşeşti. De ce le-am face jocul acum, dacă nu l-am făcut nici atunci?Să ne răspundă, generalii din economia românească, dacă pe aici se trece, sau nu? Evident, este doar un conflict de muncă, între români şi nemţi, cu sindicate galbene, conduse de veşnicul PSD, prin deputaţii săi, mai vechi sau mai noi.

Domnul Andrei Ioan, ne-a promis o carte despre tranziţia românească, cu pagini galbene de sindicat şi istorie autentică despre relaţiile de muncă, din România postdecembristă. Fostul deputat de Alba, este unul din cei mai longevivi, lideri de sindicat. Noi vrem să-l vedem la pensie, dar el nu se lasă dus, nici de greci, nici de nemţi … deşi românii, sunt singurul popor, prizonier, cu cotizaţie de sindicat, pe frontul muncii din est.

Societatea Civilă Românească a făcut o intervenţie remarcabilă la Guvern aşa cum se vede din link-ul de mai jos. Aşteptăm cu interes răspunsurile pentru salariaţii Telekom România.

Descarcă comunicatul de aici

Despre propriul tău sistem

Time for heppDespre propriul tău sistem

Alina-Cristiana Boran

   N-am inventat eu roata dar tot ce ştiu e că vreau să o pun în mişcare până când aceasta se va învârti întruna fără că eu să mai fac ceva!

Am citit, ascultat toată informaţia pe care o ştiu azi şi-mi doresc să nu mai muncesc pentru alţii ci să muncesc pentru mine şi într-un final să muncească alţii pentru mine. Sună bine, nu?

În momentul în care îţi faci propria afacere te gândeşti la o idee genială, la finanţarea ei, la piaţa nişată, îţi faci un plan de business, ş.a.m.d. Bun, te avânţi în horă şi dansezi cum poţi tu mai bine şi la un moment dat Bine, bine dar cum fac asta?! Păi muncesc din greu şi cu pasiune! Păi asta face şi un simplu angajat poate ai spune tu cititorule… Da, dar dacă muncesc din greu şi cu pasiune la propriul meu sistem deja vorbim de automatizare.

oboseşti. Ce faci? Păi e simplu, îţi gândeşti afacerea ca pe un sistem şi îl divizi în subsisteme. Pur şi simplu iei fiecare sarcină în parte şi o descrii în paşi liniari 1-2-3-4-5.

Automatizează-Deleagă-Elimină

   Fiecare activitate dacă este clar scrisă pe hârtie poţi să delegi oricând şi chiar oricui treaba care este de făcut fără să mai pierzi timp de fiecare dată când angajezi pe cineva nou. Când toată lumea ştie ce are de făcut exact în orice situaţie şi perioadă, se creează o armată ca cea din filmul ‘300’, nu cu mulţi oameni dar cu sarcini bine definite pentru fiecare post în parte. Aşa se elimină multe probleme care ar apărea în mod tradiţional şi ajungi repede la ţinta dorită.

   Trăim în secolul vitezei, vedem peste tot în jur, mass-media şi pe reţelele de socializare tot felul de “reţete” care duc la succes absolut şi culmea, imediat dar nimeni nu vorbeşte de un sistem propriu (personalizat) în care tu să-ţi aloci timp să te cunoşti, să-ţi vezi plusurile şi minusurile după care să te gândeşti bine ce vrei să faci (care-i direcţia). Când ştii toate aceste lucruri şi îţi creezi propriul sistem cu subsistemele aferente lui eşti o maşinărie de neoprit. Şi sistemul ăsta de care îţi vorbesc nu este altceva decât o înşiruire de activităţi scrise cât mai clar şi concis. Sistemul nu se aplică doar în afacerea ta ci şi în viaţa ta personală. Aşa faci relaţii de calitate cu oamenii din jurul tău şi mai ales cu oamenii importanţi din viaţa ta.

   Poate te afli în postura de a spune: Eu sunt prea dezordonat ca om şi nu văd un sistem în viaţa mea; Eu sunt prea în vârstă să mai schimb ceva la mine sau la modul meu de trai; Eu sunt prea tânăr să mă gândesc de pe acum la un sistem care să nu îmi permită să improvizez ce vreau în viaţa mea; Eu nu cred într-un sistem, m-ar sufoca; Eu trăiesc în România şi un sistem e o pierdere de timp; Eu sunt un angajat care o duce cam greu şi nu văd cum m-ar ajută pe mine un sistem; ş.a.m.d. Eu cred că dacă oricare din exemplele de mai sus te reprezintă, dragă cititorule, e ca și cum te-ai plimbacu un Ferrari pe autostradă cu frâna de mâna trasă. Păcat, ai putea ajunge aşa de repede în multe locuri şi ai putea avea mai multe experienţe. Un sistem creat de tine pentru tine te ajută să apeşi acceleraţia si să ajungi unde vrei si când vrei.

   Dacă eşti de acord cu mine şi poate deja ai întrebări referitoare la cum se poate gândi şi construi un sistem pliat pentru tine care te duce spre o schimbare şi o evoluţie reală îţi recomand cu drag cartea “Work The System”, scrisă de Sam Carpenter. Este o carte care îţi dă perspective şi multe idei practice.

Spor la citit şi la creat sistemul visurilor tale.

Alina-Cristiana Boran

PENTRU CĂ NE TORTURAȚI, VĂ IMPUNEM SĂ PLECAȚI!

Bunicii la Razboi Parintii Revolutie Este Randul NostruPENTRU CĂ NE TORTURAȚI, 

VĂ IMPUNEM SĂ PLECAȚI !

de Lucica Mitican

   16 noiembrie 2014. ”Punct și de la capăt!” – spune președintele nou ales. Am crezut atunci că REVOLUȚIA VOTULUI a învins.

   Că DEMOCRAȚIA poate fi o formă reală de orânduire socială, că poporul este cel care semnează, prin vot, mandatul.

   Asta am înțeles noi, naivii, pentru că atitudinea reprezentanților din Guvern și Parlament ne demonstrează că ei au înțeles, ca și pâna atunci, că ”vântul bate, câinii latră… ursul trece”.

   Dar există explicații ”pertinente”, nu-i așa? O să dorească domnul Ponta, domnul Zgonea, domnul Rus, domnul Tăriceanu sau orice alt politician, să ni le ofere? Cu siguranță! Iar eu zic, pentru că tot le-am acordat ”credit nerambursabil” timp de 25 de ani și ne-am lăsat torturați cu plăcere (psihic, în primul rând), pentru ca ei să-și atingă obiectivele, să-și hrănească lăcomia și egocentrismul, să le acordăm în continuare.

    Păi, domnul Ponta, trebuie să recunoaștem, că are circumstanțe atenuante. La el e simplu: fie i-au crescut dioptriile și în loc de punct a văzut, în discursul președintelui, puncte de suspensie, fie în dorința de a fi original, a mai adăugat două puncte, ca să nu pară plagiat.

   La Colegul lui Mihai Viteazul, nea Valerică Zgonea, e și mai simplu: obișnuit timp de patru secole să primească ordine, să se așeze in genunchi și să sărute ”pecetea”, nu are cum să acționeze altfel, decât la comandă. Iar când comanda este însoțită de…”OUG dătător de privilegii”…E greu…Nu, nu ai cum să te opui!…

   Cât despre domnul Tăriceanu…Dânsul are așa…o anumită naivitate…Nici nu știi ce să crezi! Dacă ai răbdare să-l asculți și mai ești atent și la limbajul nonverbal, ai impresia că-i suflă cineva în cască (sau în ceafă?) ce să spună.

   Da, dar altfel stau lucrurile cu domnul Rus. Dânsul e ferm, are opinii, cunoște istorie. Prin urmare, nu poate fi suspectat că ar fi capabil să comită sau să repete greșeli. De aceea, ca un mare patriot, ce este, dânsul ne avertizează: dacă dorim să luăm măsuri, dacă nu mai acceptăm ”tortura”, ei, ”boierii”, pleacă din țară. Și dacă pleacă, ce ne facem noi? Cum ne mai descurcăm?    De unde scoatem noi alții, la fel de capabili să ”mânuiască” sistemul ăsta de ”tortură”, cu care se pare că ne-am contopit? Unde mai găsim noi asemenea ”somitățuri”, care să elaboreze legi prin care să-și sporească averea, dând cu aspiratorul prin buzunarele noastre?

   Și…totuși…n-ar fi bine să facem o încercare? Mă-ntreb si eu, așa…ca cetățeanul…obișnuit cu ”tortura” și ca subiect al acțiunii ”biciul și zăhărelul”. Poate c-ar fi bine și poate că așa am produce o schimbare în viețile noastre cenușii. Eu zic să le luăm înapoi tot ce-au furat de la noi și, apoi, să le acordăm libertatea să plece unde-și doresc.

Deci, stimați ”boieri”, aflați în Guvern sau Parlament:

Pentru că de 25 de ani ne torturați,

Vă impunem să plecați!” Da, dar după ce depuneți în vistieria statului ce-ați furat!

FORȚA EXEMPLULUI ȘI EXEMPLUL COMPARAT

Valahia lui DNAFORȚA EXEMPLULUI ȘI EXEMPLUL COMPARAT

I. Educația imbecilă de acasă

Adevăruri ”implacabile”! Pilde! Legende! Autobiografii romanțate cu ”situații vitrege”, care nu i-au permis părintelui ”să se realizeze” …

Dar el, el COPILUL, trăiește o altă poveste! Lui i se oferă totul, iar acest ”TOTUL” îl obligă să fie genial!

În timp ce alți copii visează la o felie de pâine, EL are mâncăruri alese, haine și jucării scumpe, ”de firmă”, are tot ce-și poate dori un copil. Ce mare lucru i se solicită în schimb? Să fie de ”10”, să fie olimpic. Ceilalți copii, pe care îi întâlnește, nu au posibilitățile lui materiale și nici părinți care ”să se zbată” atât pentru ei, prin urmare sunt niște proști. Este inadmisibil totuși, cum toți proștii merg la concursuri, la olimpiade, iar EL, caruia i se oferă totul, nu are un pic de ambiție!

Atunci, Copilul intră intr-o competiție acerbă cu ”prostia” din jurul lui. Astfel că devine snob și cinic, ”doct și infailibil”, numai el merită să fie apreciat și ”dat exemplu”, lui i se cuvin toate ”premiile”. Dacă lucrurile nu se deruleaza după acest scenariu, atunci i s-a făcut o mare nedreptate, ”concursurile” au fost aranjate, profesorii au ceva cu el, etc.

Toate acestea se petrec, de regulă, în primii 8-9 ani de viață.

De la acest moment și până la 13-14 ani, părinții ”ambițioși și conștienți”, care nu vor decât ”binele Copilului”, vor adăuga, în mod obligatoriu, arta și sportul (consecutiv, de obicei) în ”dezvoltarea” Copilului. De regulă, Copilul ia lecții de pictură, pian, canto, dans sportiv, înot, tenis sau orice alt sport este ”la modă”. Talentul, capacitatea de efort, temperamentul sau chiar personalitatea nu sunt luate în calcul. EL, COPILUL, este deștept și ”poate”, tocmai de aceea ”TREBUIE să facă”. Altă variantă nu este admisă. Doar este copilul părinților săi, care și-ar fi dorit ei înșiși să facă toate acestea, dar, fie nu au beneficiat de o îndrumare corectă, fie ”condiții vitrege” li s-au opus.

Dacă peste toate acestea se suprapun, ideile învățăturii creștine despre răul originar al naturii umane, influența rugăciunii, uleiului sfințit și al agheasmei, pentru COPIL explicațiile devin foarte simple: ceilalți nu AU și nu au voie ”să se ridice” pentru că nu sunt pe placul Domnului, l-au supărat pe Domnul fie ei, fie strămoșii lor. Lui, COPILULUI, i se iartă orice și ”a lui va fi izbânda” totdeauna, dacă se roagă corect și crede cu adevărat. Dacă ”izbânda” nu este a lui, înseamnă că nu s-a rugat suficient sau a „păcătuit” cu ceva.

Este știut faptul că în evoluția personalității primează motivația sau nevoia (cum o numește Jung). Dacă această motivație este aleasă din categoria extremelor – respectiv demonstrații de putere, superioritate sau, dimpotrivă, atitudini obediente – atunci cu certitudine aceste învățături, aplicate incă de la o vârstă fragedă, când nu există clar ”EU”, ci doar întîmplări care se pot petrece unuia sau altuia, coroborate cu ”entuziasmul pedagogic” al unor părinți sau chiar pedagogi lipsiți de educație sau cu o educație precară, vor avea ca rezultat ceea ce C.G. Jung numea ”monstruozități pedagogice” sau ”surogat de adult, artificial și precoce”, deoarece în acest fel, în mod conștient sau inconștient copilului îi este extirpat definitiv simțul empatic și, mai ales, simțul rațiunii.

La vârsta de 13-14 ani, același COPIL, forțat să devină ”superdotat” și ”multilateral dezvoltat”, de cele mai multe ori clachează. La acest moment ”generoșii și ambițioșii părinți” trăiesc adevărate ”drame”. Se confruntă acum cu reacții neașteptate din partea COPILULUI, care îi obișnuise să ”execute ordinele”. Deși are psihicul, în mare parte, ”mutilat”, COPILUL are totuși niște acumulări, care declanșează apariția unor întrebări, la care părinții nu au răspunsuri care să fie acceptate de către acesta. Acțiunile sau inacțiunile lor sunt departe sau, chiar, în contradicție cu perorațiile oferite.

Timp de 13-14 ani, COPILULUI, i s-a cultivat, din prea multă ignoranță, dorința de a fi pe plac, de a împlini expectanțele. Ce și-a însușit el din atitudinea și discursurile părinților? Aspectele devin vizibile, de la vârste foarte mici, în modul de comunicare al Copilului: atitudine cameleonică, atribuirea eșecurilor personale acțiunii unor ”factori” reali sau imaginari, minciuna. Cel mai grav este însă faptul că a învățat să se mintă pe EL.

Vârsta de 13-14 ani constituie un ”prag” dincolo de care se aștern mai multe drumuri. Copilul se oprește o clipă, privește și cu personalitatea ”zdrobită” va alege instinctiv să pornească pe unul dintre ele. Evident că, indiferent de alegerea făcută, EL își va continua ”eforturile” de a fi acceptat și, mai ales, apreciat, ceea ce îl va transforma într-un ”material” ușor de manipulat. Din acel moment, părinții s-ar putea să devină variabile ale unui alt sistem de ecuații.

Lucica Mitican

24.03.2015

    Abia s-au terminat negocierile pentru noul Contract Colectiv de Muncă, şi în consacratul stil mioritic, patentat în vechiul Romtelecom, Resursele Umane, ale noului operator Telekom aplică, fără patriotisme ieftine, pe piaţa muncii din sectorul de telecomunicaţii, aceeaşi binecunoscută ţeapă, cu ocazia zilei de 1 Aprilie.

    Marele Sindicat Naţional din Telecomunicaţii, s-a dovedit, de la înfiinţare, ca fiind, tot aceeaşi cacialma galbenă, pentru angajaţii primei companii de telefoane din România, ca şi Federaţia Sindicatelor din Telecomunicaţii, ambele organizaţii, având acelaşi veşnic lider, fostul deputat PSD, Ioan Andrei.

    Mişcarea Sindicală, din cadrul Telekom, supravieţuieşte în cel mai perfect cadru european, creat de dreptacii domnului preşedinte Băsescu, oameni cu principii serioase, orientate spre propriile buzunare, dar cu lecţii de morală, pentru sindicalişti, care vezi doamne sunt incompatibili cu ei, pe criterii de stânga.

proces-verbal

Vrei să citeşti tot articolul apasă aici: greva japoneză

    Pe principiul nemţii ne cumpără, dacă românii ne vând, vreau să ştiu, dacă în Telekom România, mai sunt români, care n-au uitat de Mărăşeşti, şi care ar putea să strige, fără frica mioritică … Pe aici nu se trece … ?

 

Page 2 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén