cenusareasa-real   Într-o zi frumoasă, dar nevăzută de nimeni, o prea conştiincioasă doamnă, din vremurile noastre, de tranziţie neterminată, alerga grăbită spre Marele Zmeu ANAF, ce bântuie, doar Mioriţa şi alte femei stresate.

În goana nebună, printre maşini şi a lor claxoane, cu tocuri nepotrivite pentru astfel de sprinturi, domniţa noastră se împiedică în propria ei conştiinţă, iar un pantof mai năzdrăvan sare hăt şi mai departe.

Frumoasa noastră doamnă, rămasă într-un picior, este salvată miraculos, precum cenuşăreasa, din basmul cunoscut, de un bărbat,  cu rol de prinţ, aflat exact la locul potrivit. Pantoful zburdalnic şi neascultător este repus gentil şi tandru, în piciorul mic şi subţire, al ” cenuşăresei ”, din ziua buclucaşă a taxelor către ANAF.

Fericitul prinţ, beneficiar al pantofului, divin sărit, nici măcar nu ştie, că doamna s-a pierdut cu firea, poate chiar s-a îndrăgostit.

aurora-si-cenusareasa   De data asta, a uitat şi ea că-i măritată şi a simţit un fior necunoscut, povestit doar de colegele mai binecuvântate, ce altădată visau, singure şi neînţelese, cu ochii deschişi, un vis de iubire, cu totul mai nou.

Fiorul basmului petrecut pe trotuarul prea des asfaltat, faţă de alte străzi mai laterale, a fost atât de puternic, încăt frumoasa noastră doamnă, trezită din goana taxelor, nu a reţinut privirea bărbatului, perfect adus de soartă.

cenusareasa-tablou  Din toată această frumoasă întâmplare, domniţa noastră, fidelă plătitoare de taxe, a rămas cu fiorul cunoscut, doar de cenuşăreasa celebră şi cu o mare întrebare :

” Cum erau oare, ochii lui … ? ”

Oricum ar fi, … armura domniţei s-a fisurat, iar data viitoare, va căuta privirea şi inima prinţului, de soartă sau de Dumnezeu trimis.

 

Comentarii