Mi-ai zgândărit inima şi sufletul cel sumbru,

Am văzut amestec de frumoase nuanţe,

lacrimi-oare

Verde şi alb în lăcrămioare,

Trandafirul galben şi cerul albastru.

Trandafirul galben

Apoi brusc mi-ai tras cortina şi mi-ai luat lumina.

Din aceeaşi mână mi s-au turnat şi amestecat,

Vinul dulce al iubirii şi tăcerea cu gust de oţet.

Din aceeaşi cupă am băut,

Sublimul şi Uitarea,

Cerul şi Iadul,

Adevărul şi Trădarea,

Când-iubeşti-eşti-cel-mai-fericit-om-din-lume-cel-mai-trist-lucru-este-să-suferi-din-iubireFocul şi Ghiaţa,

Iubirea şi Tăcerea.

Lumina şi Noaptea,

Mângâierea şi Durerea.

Când sentimente atât de contradictorii trăieşti,

Vreau totul sau nimic Ah te vreau si pe tineCum naiba, să nu înnebuneşti ?

Sunt clipe de nesuportat,

Când vorbe grele, în aceeaşi inimă se încap.

Ce mult aş vrea să te opreşti,

Acest cuţit să-mi răsuceşti …

Dintre noi doi, unul se va îndura,

Poate cel cu mintea mai clară.

Poate cel cu inima mai slabă.

Doar Dumnezeu ştie,

prin ce blestem ne poartă.

Comentarii