soare şi lună   Ne-am născut pe pământ şi întotdeauna am văzut pe cer, un soare ziua şi o lună, noaptea.

   Ne-am bucurat dimineaţa de un răsărit, iar seara de apusul aceleiaşi lumini. Cu toţii ştim asta din copilărie şi până murim, nimic nu se va schimba.

   Pe acelaşi pământ există şi oameni cu vise, iar acestora li se întâmplă şi minuni. Ei pot visa orice, îşi trăiesc noaptea visul, iar ziua se gândesc la el, aievea şi la fel de magic.

   O mare minune ar fi, ca într-o seară, în locul lunii să apară divin, un alt soare, la fel de luminos şi călduros, ca cel din timpul zilei. Luna nu se va mai vedea pe cer, iar în loc de zi şi noapte, vom avea de două ori zi. Astfel întunericul dispare şi lumina devine permanentă.

cerul-ochilor   Pare o nebunie şi nimic real, dar într-o zi se poate întâmpla, unii ochi vor vedea această misterioasă apariţie.

   Ochii se vor încânta, se vor bucura şi nu vor mai tremura de frică şi frig niciodată.

   Noaptea de fapt nu dispare, dar ochii de soare aleşi nu mai pot vedea luna întunecată. Ochii dorm cu mult mai puţin, dar cu lumină dintr-un soare în altul, totul pare firesc şi oboseala parcă nici nu există.

soare iarna   Acest fenomen magic se poate întâmpla în mijlocul unei crunte ierni, într-o seară de zei aleasă, odată cu luna, care numai este lăsată pe cer să apară.

   În locul ei, răsare un alt soare, la fel ca cel de dimineaţă şi iarna cea rece îşi încălzeşte nopţile, dincolo de calendarele lumii.

   Ochii, aleşi să vadă, vor vedea mai devreme, primăvara venind. Se vor bucura de noul soare, de flori şi păsări şi mai ales de cântecul lor. Iarna va trece şi nimeni nu-şi va mai aminti de ea.

   Sufletul se va bucura de florile ce între ele se vor schimba, spre încântarea celor ce le privesc.

apus şi sus   Va începe vara, acum cu doi aştri de lumină şi căldură, care se schimbă între ei în loc de ştiutul apus.

   Ochii se bucură de mirajul celor două stele, iar anotimpurile şi-au pierdut de mult, sensul şi mersul trecut.

   Soarele de zi şi cel de noapte, scaldă aceiaşi ochi, dar nu se cunosc, deşi sunt fraţi gemeni ai aceluiaşi univers luminos. Ochii ies în lume şi pe stradă, luminează şi se întâlnesc cu alţi ochi. Ei încep să povestească.

gemeni   Nu toţi ochii cunosc povestea soarelui care a furat luna de pe cer, unii o ştiu, iar alţii nu.      

   Unii nu se miră de cel de-al doilea soare, dar cei mai mulţi nu cred povestea schimbului de lumini, dintre noapte şi zi.   

   Cum poţi spune o astfel de poveste, unor ochi, care nu văd ?

   Într-adevăr această poveste nu se poate spune, decât ochilor divin treziţi, care nici în mijlocul verii nu sunt cu mult mai mulţi.

Comentarii