curcubeu-de-foc

Îmi tremură carnea pe oase, ochii şi inima mă dor cel mai tare.

De oameni fără suflet, mi-e soarta făcută, e ultima mea provocare.

Când ochii mei vor privi spre cer şi vor striga odată, numele tău,

O mie de ani, el va rămâne scris, pe bolta divină ca un curcubeu.

Pădurea cu frunze, de foc se aprinde, întregul pământ îl cuprinde.

Uităm de zeul soare, iar lumea nu-l vede, nici când piatra, deja arde.

Soarele aprins

Comentarii